2Ch 25 | RonNTR | STEP | Amația era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadan și era din Ierusalim.

2 Chronicles 25

Domnia lui Amația peste Iuda

(2 Regi 14:1-14, 17-20)

1 Amația era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadan și era din Ierusalim. 2 El a făcut ce este drept înaintea ochilor Domnului, dar nu din toată inima. 3 După ce și-a consolidat domnia, el i-a omorât pe slujitorii care-l uciseseră pe tatăl său, regele. 4 Totuși, pe fiii lor nu i-a omorât, după cum este scris în Lege, în Cartea lui Moise, în care Domnul a poruncit, zicând: „Să nu-i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui“ ^{▼▼Vezi Deut. 24:16.}.

5 Amația i-a convocat pe cei din Iuda și a așezat tot poporul lui Iuda și al lui Beniamin pe familii, potrivit căpeteniilor peste mii și căpeteniilor peste sute. Apoi i-a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus și a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să meargă la război și să mânuiască lancea și scutul. 6 El a mai plătit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanți ^{▼▼Aproximativ 3 t.} de argint.

7 Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege și i-a zis:

‒ Nu lua cu tine armata lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toți acești fii ai lui Efraim! 8 Căci, chiar dacă te vei duce și vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbușești înaintea dușmanului, pentru că El are putere să ajute, dar și să prăbușească.

9 Amația l-a întrebat pe omul lui Dumnezeu:

‒ Dar cum rămâne cu cei o sută de talanți pe care i-am dat cetei lui Israel?

Omul lui Dumnezeu i-a răspuns:

‒ Domnul poate să-ți dea mult mai mult decât atât.

10 Amația și-a separat oamenii de ceata venită din Efraim, după care a trimis ceata acasă. Ei s-au mâniat foarte tare pe cei din Iuda și s-au întors acasă înfuriați. 11 Amația s-a pregătit și și-a condus poporul, mergând în Valea Sării, unde au omorât zece mii de oameni dintre fiii lui Seir. 12 Fiii lui Iuda au capturat de vii zece mii de bărbați pe care i-au urcat pe vârful unei stânci, de unde i-au aruncat, astfel încât toți au fost zdrobiți.

13 Între timp, ceata pe care Amația o trimisese înapoi și nu o lăsase să meargă cu ei la luptă, invadase cetățile lui Iuda, din Samaria și până la Bet-Horon, ucigând trei mii de oameni și luând o pradă mare.

14 După ce s-a întors de la înfrângerea edomiților, Amația a adus dumnezeii fiilor lui Seir și i-a folosit ca dumnezei ai săi. El se închina înaintea lor și ardea tămâie în cinstea lor.

15 Domnul S-a mâniat pe Amația și a trimis la el un profet care i-a zis:

‒ De ce ai căutat dumnezeii unei țări care nu-și pot elibera propriul popor din mâna ta?

16 În timp ce vorbea, regele i-a zis:

‒ Te-am pus noi să fii sfetnicul regelui? Oprește-te! De ce vrei să fii lovit?

Profetul s-a oprit, dar a zis:

‒ Știu acum că Dumnezeu a hotărât să te distrugă, pentru că ai făcut lucrul acesta și nu ai ascultat de sfatul meu.

17 După ce s-a sfătuit, Amația, regele lui Iuda, a trimis niște mesageri la Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, ca să-i spună:

‒ Vino să ne confruntăm!

18 Iehoaș, regele lui Israel, i-a răspuns lui Amația, regele lui Iuda, zicând:

‒ Spinul din Liban a trimis să-i spună cedrului din Liban: „Dă-o pe fata ta de soție fiului meu!“. Însă una dintre vietățile câmpului a trecut pe acolo și a călcat spinul în picioare. 19 Tu zici: „Iată, am învins Edomul!“. Și de aceea ți s-a înălțat inima, mândrindu-te. Rămâi mai bine acasă! De ce să provoci o nenorocire care ar duce la căderea ta și a lui Iuda?

20 Amația însă n-a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să-i dea pe cei din Iuda în mâna lui Iehoaș, deoarece căutaseră ajutor la dumnezeii Edomului. 21 Prin urmare, Iehoaș, regele lui Israel, a pornit la luptă. El și Amația, regele lui Iuda, s-au confruntat la Bet-Șemeș, în Iuda. 22 Iuda a fost învins de Israel și fiecare om a fugit acasă. 23 Iehoaș, regele lui Israel, l-a prins pe Amația, regele lui Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ahazia, la Bet-Șemeș și l-a adus la Ierusalim. Apoi Iehoaș a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coți. ^{▼▼Aproximativ 200 m.} 24 A luat tot aurul și argintul, împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în Casa lui Dumnezeu, aflate în grija lui Obed-Edom și a golit vistieriile palatului regelui. A luat și prizonieri, și apoi s-a întors în Samaria. 25 Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel.

26 Celelalte fapte ale lui Amația, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel“? 27 De când Amația s-a depărtat de Domnul, slujitorii lui au pus la cale o conspirație împotriva lui, la Ierusalim. El a fugit la Lachiș, dar ei au trimis după el oameni care l-au omorât acolo. 28 L-au adus pe cai și l-au înmormântat alături de strămoșii săi în cetatea lui Iuda.